Cand somnul era mai placut, adica pe la 2:00 dimineata, a sunat alarma la telefon, semn ca trebuia sa ne pregatim de plecare. Tata mi-a facut doua injectii ca sa nu sufar asa de tare pe parcursul drumului. Din fericire, am ajuns repede la aeroport fiindca drumul a fost liber. Ne-am luat biletele si am predat bagajele. Cand a fost anuntat zborul nostru, ne-am luat ramas bun de la cei dragi. La serviciul de control, asa cum se obisnuieste, am pus obiectele de metal si gecile de pe noi, intr-o cutie. Intai a trecut mama pe sub poarta. La ea s-a aprins becul verde, semn ca totul e ok. Cand am trecut eu, s-a aprins becul rosu. Mi-am dat jos cercei si am trecut. Din nou…beculetul rosu! Politisti s-au uitat fix la mine. Imediat mi-am dat seama ca ”vinovatul” e corsetul de pe mine, fiindca are incorporate niste lamele. Ei mi-au cerut sa-l dau jos. Le-am explicat ca nu-l pot da jos deoarece am fracturi, dureri si urmeaza sa merg in Turcia pentru probleme medicale. O politista m-a condus intr-o cabina alaturata, m-a controlat putin mai ”amanuntit” si apoi mi-a dat drumul. Si-a dat seama ca avusesem dreptate. Mi-a zambit si mi-a spus ca totul e in ordine. Apoi am mers cu mama in sala de imbarcare. A venit autobuzul care ne-a dus pana langa avion. Am avut mari emotii, nu stiam cum va fi prima calatorie cu avionul. Citisem atatea lucruri pe internet. Din fericire, calatoria a fost foarte placuta dar si foarte rapida. Pana ce ni s-au explicat masurile de siguranta, pana ce am servit micul dejun si un suc, am si ajuns la Bucuresti. Nici nu mi-a venit sa cred. Odata ajunse in aeroport, am inceput sa cautam poarta de imbarcare a celuilalt avion. O doamna amabila de la informatii ne-a raspuns, poarta 40. A trebuit sa ne grabim, poarta respectiva era in capatul celalalt al aeroportului. Odata ajunse la locul potrivit, ne-am asezat pe scaune si am asteptat. La serviciul de control, aceeasi poveste. Beculetul rosu! Le-am explicat la fel si celor din Bucuresti. Doua politiste m-au condus intr-o cabina, m-au controlat, m-au intors in toate partile si una dintre ele nu s-a lasat pana ce nu mi-a dat corsetul jos. M-a enervat foarte tare. Am inceput sa am dureri la coloana, de abia mi-am aranjat corsetul inapoi. Pana la urma, si-au dat seama ca avusesem dreptate si mi-au spus ca pot sa plec. Pffff…Cand a sosit timpul, ne-am imbarcat in avion. Aceasta calatorie a fost mai interesanta fiindca a fost ziua afara si astfel am putut sa ma bucur de priveliste. Cel mai mult mi-a placut cand am ajuns la Istanbul, privelistea de sus a fost minunata iar marea de vis. Nu am avut cuvinte. Odata ajunse in aeroport, dupa ce ne-am gasit bagajele, am plecat in cautarea persoanei de la clinica. Apropo, in comparatie cu aeroporturile de la noi, cel din Istanbul e absolut urias. Daca nu ai grija, te poti rataci foarte usor. Alice m-a avertizat ca persoana trimisa de cei de la clinica, va avea in mana un bilet pe care e scris numele meu. Cand am ajuns la poarta de iesire, am vazut zeci de persoane cu tot felul de biletele in mana. Am inceput sa trecem pe la toti citind biletelele. Mi-a revenit zambetul pe buze, cand am zarit un barbat care tinea in mana biletul cu numele meu. Ne-a zambit si ne-a facut semn sa stam langa el. Dupa ce s-au mai strans cativa oameni, ne-am urcat intr-un microbuz pe care era scris Anadolu. Calatoria a fost destul de lunga, am facut aproximativ 2 ore. Cel mai mult ne-au impresionat numarul imens de blocuri si case pe care le au. Parca sunt construite centimetru langa centimetru. Trebuie insa sa mentionez, Turcia este o tara frumoasa, plina de obiective turistice atractive, plina de palmieri si flori, in special de lalele colorate!!! Am trecut si pe podul care uneste partea europeana de cea asiatica. Cu adevarat, fermecator…In sfarsit, am ajuns la Hotelul Yelkenkaya(fotografia2). Am fost cazate in camera 114, etajul 1. Spre fericirea mea, camera a avut priveliste la marea Marmara. Asa ca in fiecare seara ne-am bucurat de apusuri superbe de soare(fotografia 4 ). Am fost obosite, asa ca am dormit cateva ore. Seara, ne-am plimbat putin pe afara sa ne obisnuim cu locurile. Vis a vis de hotel este si o plaja foarte frumoasa, numita Paradise Beach(fotografia3). In special vara, acolo se organizeaza nunti, botezuri, aniversari…A doua zi, dupa ce am luat micul dejun, am coborat la receptie. Alice imi explicase ca soferii de la hotel ne vor duce la clinica si ne vor aduce inapoi, oricand vom avea nevoie. Mi-a prins bine ca stiu engleza si astfel ne-am descurcat. Trebuie sa mentionez, ca toti angajatii de la hotel si toti oameni care ne-au iesit in cale, s-au purtat foarte frumos cu noi. Ospitalitatea e calitatea de baza a turcilor. De la hotel la clinica sunt aproximativ 13 minute de mers cu masina. In regiunea in care am stat, nu erau nicaieri treceri de pietoni si nici semafoare. Odata ajunse la clinica(fotografia 1), am cautat-o pe Alice. Dupa ce ne-am pupat, ne-am imbratisat si am facut cunostinta si cu celelalte translatoare, am mers la consultatie la dr. Tuncer Suzer. Important, de fiecare data ne-a insotit si o traducatoare, altfel nu ne-am fi inteles fiindca noi nu stim limba turca. Dupa o scurta consultatie, dansul mi-a spus ca intai trebuie sa fac RMN-urile pentru a se putea pronunta mai bine, in privinta cazului meu. Inainte de a pleca din birou, l-am rugat ca cei de la radiologie sa-mi faca RMN-urile cu anestezie, fiindca nu pot sta nemiscata mult timp, din cauza durerilor. Mi-a zambit si a spus OK. La ora stabilita am mers la radiologie. Mi-au legat o bratara cu numele meu la mana si mi-au bagat si un fluturas. Dupa ce m-au asezat pe suprafata aceea tare, mi-au asezat aparatul de oxigen si aparatul pentru stabilirea tensiunii. Dupa aceea, mi-au administrat anestezia si apoi substanta de contrast. In cateva secunde, am si adormit. Nici nu mi-am dat seama. Niciodata n-am dormit asa bustean. M-am trezit dupa aproximativ o ora si jumatate, chiar inainte de se incheia RMN-urile. Apoi m-au dus intr-o camera alaturata, unde am mai ”motait” pana ce a trecut efectul anesteziei. IN ZIUA URMATOARE, AM FOST LA DR. NEUROCHIRURG PENTRU REZULTATELE RMN-URILOR. EL NE-A EXPLICAT IN FELUL URMATOR: A VAZUT CA AM FRACTURI MICI LA NIVELUL COLOANEI VERTEBRALE. IN PRIMA FAZA, EL VA INCERCA SA TRATEZE FRACTURILE, DE ACEEA MI-A RECOMANDAT SA MERG LA DR. ENDOCRINOLOG E. ERDEM TUREMEN, PENTRU A-MI PRESCRIE UN TRATAMENT MAI PUTERNIC CU CALCIU. DIN ACEST MOTIV, DEOCAMDATA NU MA VA OPERA!!!!!NE-A EXPLICAT CA PENTRU EL ”BISTURIUL” NU E PRIMA OPTIUNE, CI ULTIMA. DUPA 2-3 LUNI, VOM REVENI LA CLINICA, VOI FACE DIN NOU RMN-URILE, PENTRU A VEDEA CAT CALCIU S-A DEPUS PE OASE. Atat eu cat si mama, am ramas complet uimite. Ne asteptam sa zica ca a doua zi urmeaza operatia. Nu avem ce face, am reusit sa ajungem pana aici, asa ca vom urma exact toate recomandarile…Apoi am iesit putin in gradina din spatele clinicii(fotografia5). Mai tarziu am mers cu translatoarea Nergiz sa achitam costurile pentru ziua precedenta. Acestea au fost: cele 3 RMN-uri si consultatia la dr. neurochirurg-1297 euro, o scurta examinare inainte de anestezie-98 euro, materialele folosite la RMN-uri-39 euro, materialele folosite la anestezie-94 euro. Am uitat sa mentionez, biletele de avion dus au costat 420 euro. Costurile au fost calculate in lire turcesti. Le-am calculat pentru voi in euro, ca sa fie mai usor de inteles. Continuarea acestui mesaj si mult mai multe detalii in cateva zile. Atunci voi posta si alte fotografii. Trebuie sa merg la scoala. Am lipsit o perioada indelungata, asa ca trebuie sa dau o gramada de lucrari, teze, referate…
