Cateva fotografii din copilarie!

Uneori sunt mai trista, mai melancolica si atunci simt nevoia sa ma uit prin albumele cu fotografii. Astfel ma incarc cu energie pozitiva. Am o multime de poze din perioada copilariei, in special de cand eram foarte mica(fotografia1, 2). Oricat de trista as fi, in momentul in care le privesc nu ma pot abtine sa nu zambesc. Sunt foarte funny. In fotografia 3, sunt alaturi de mama mea cea draga. Pentru mine, ea e cea mai buna prietena si cea mai importanta persoana din viata mea. Imi intelege cel mai bine suferinta, pot sa discut cu ea orice. Ma simt mai linistita cand este in preajma mea. O iubesc din tot sufletul, e cea mai buna mama din lume… Daca tot am adus vorba despre ”prietenie”, pot doar sa va spun ca, de cand am problemele de sanatate, niciuna din prietenele din cartier, niciunul din fostii colegi de scoala nu au mai venit sa ma viziteze. De ce? Habar n-am si oricum nu ma mai intereseaza. I-am uitat pe toti asa cum m-au uitat si ei pe mine. Au fost doar niste prieteni falsi. Consider ca un prieten adevarat iti este alaturi si la bine si la greu, nu-i asa? Un lucru e clar, pe viitor o sa am mare grija cand o sa-mi aleg prietenii. In fotografia 4 sunt alaturi de fosta mea invatatoare, la festivitatiile de la sfarsitul clasei a-lll-a. Asa cum se vede si in aceasta fotografie, in copilarie mi-a placut sa adopt tunsori mai scurte. Ca personalitate, am fost mereu timida, tacuta si linistita insa in acelasi timp aveam o energie iesita din comun. Imi placea la nebunie sa alerg. De fapt la scoala, materia mea preferata a fost educatia fizica. Imi placea tare mult sa merg cu familia la munte, in special pe Muntii Semenic. Pastrez in suflet multe amintiri frumoase. Si sa nu uit, imi placea foarte mult sa merg si la pescuit. Sa stiti ca am prins multi pesti:)) In fotografia 5 sunt alaturi de familia mea, respectiv parintii si fratele meu. Pot spune despre aceasta poza ca e una din preferatele mele. De fiecare data cand o privesc, imi inspira pace si liniste si imi aduce aminte de vremurile fericite. De fapt, chiar din acest motiv am marit o copie a acestei poze, am pus-o intr-o rama frumoasa si am asezat-o pe comoda din camera mea. Imi place sa o privesc zilnic. In incheierea acestui mesaj, vreau sa va aduc la cunostinta cateva noutati. Cei de la Revista Felicia, au publicat din nou mesajul meu umanitar. Deputata PNL Cristina Pocora, mi-a publicat si dansa un mesaj umanitar pe blogul personal. Le multumesc din suflet ca au raspuns pozitiv apelului meu de ajutor. Apreciez foarte mult gestul lor. Pana in acest moment, s-au mai strans 1000 de euro. Mai sunt necesari 10.000 de euro, pentru a putea pleca la clinica din Viena.