Jurnal de calatorie – Partea 3!

Dupa cateva zile, dupa ce s-au mai deblocat muschii de la coloana, am inceput si fizioterapia pe diferite aparate. Prima data, am facut cate 5 minute pe bicicleta, banda si stepper. Nici nu va puteti imagina ce fericita am fost in acea zi. In sfarsit, am simtit ca viata mea se va schimba in bine. Cu fiecare zi care trecea, urcam cu 3-4 minute, durata timpului pe aparate. La hotel, in week-end sau cand eram libera, continuam sa fac exercitile pe care le-am invatat de la dr. Ilknur Tugcu. De Sfintele Pasti, cei de la Anadolu, au organizat romanilor de la clinica, o masa festiva. A fost o surpriza tare frumoasa din partea lor. Translatoarele si echipa de la servicii internationale din cadrul clinicii, s-au ocupat de acest eveniment. Ne-au pregatit un meniu ca de Pasti: salata de beouf, supa de pui cu taitei, piure de cartofi cu carne de miel, tot felul de salate, cozonac, am ciocnit oua rosii, platouri cu fructe, sucuri etc. Foarte dragut din partea lor. Au facut poze, au filmat, am inteles ca s-a difuzat pe un post local. Un articol despre acest eveniment, au scris si cei de la Libertatea…Am facut progrese pe care nu credeam ca le voi mai face vreodata. Am reusit sa ma pun singura pe pat, sa ma ridic singura. Am reusit sa dorm pe burta, dupa 9 ani. Am plans de fericire. Dupa doua saptamani de electroterapie si fizioterapie, am fost la control la d-na doctor Elcin. Atunci am aflat un lucru care ma uimeste pana si in ziua de astazi. Toti doctorii care s-au ocupat de mine, au facut un consiliu si au discutat despre cazul meu. Li s-a parut mai deosebit. In proportie de peste 90%, au ajuns la concluzia ca eu n-am fost niciodata bolnava de lupus, deci am luat atatia ani tratament cu cortizon degeaba. Mi-au facut niste analize si toate au iesit perfect. Culmea, la noi in tara imi ieseau odata bine, odata nu. Le-am spus de medicul din Bucuresti care mi-a dat injectii cu cortizon si citostatice. Au ramas total uimiti, mai ales ca le-am spus ca nu mi-a dat deloc calciu. Clar, acel medic a gresit! De fapt, el mi-a dat tratament ca pentru o persoana de 500 de kg, iar eu de fapt aveam pe atunci doar 47 de kg.”Medicii mi-au recomandat sa nu ma mai gandesc la trecut, ci la viitor. I-am ascultat dar va dati seama ca nu mi-e totuna. Sunt totusi om iar cei noua ani, nu mi va mai aduce nimeni inapoi”.VOM MERGE DIN NOU LA CLINICA ANADOLU, LA INCEPUTUL LUNII AUGUST!!!Ca sa continui fizioterapia acasa, mi-am cumparat un aparat pentru masaj si deblocarea muschilor. Se numeste Compex Vitality. Am invatat cateva cuvinte in limba turca: gunaydin-buna dimineata, merhaba-buna ziua, iyi geceler-noapte buna, hosgeldiniz-bine ati venit…In final, costurile pentru celelalte analize si investigatii: consultatie dr. endocrinolog-216 euro, analize de laborator pentru tiroida-228 euro, materiale pentru analize-5 euro, examen ecografic pentru tiroida-94 euro, densitate osoasa la femur si coloana vertebrala-279 euro, consultatie dr. specialista de durere-230 euro, consultatie dr. fizioterapeut si alte analize de laborator-474 euro, RMN la bazin-396 euro, sedintele de electroterapie si fizioterapie-688 euro, medicamentele de la farmacie- 50 euro, aparatul Compex Vitality-510 euro, cazare la hotel/pentru 3 saptamani-1000 euro, bilete avion intors-435 euro...Va tin la curent!!!

Jurnal de calatorie – Partea 2!

Asa cum ne-a recomandat dr. neurochirurg, am fost la consultatie la dr. endocrinolog E. Erdem Turemen. De la dansul, am aflat ca tratamentul pentru osteoporoza, pe care mi l-au prescris medicii din Romania, a fost prea slab. Domnul doctor a dorit sa fac niste investigatii medicale, de aceea m-a trimis la un examen pentru tiroida, la densitate osoasa pentru coloana si picior, am facut si niste analize de sange, sa vada daca am vreo problema cu tiroida. Va marturisesc sincer, atat dr. Tuncer Suzer cat si dr. E. Erdem Turemen sunt niste medici in adevaratul sens al cuvantului. De fiecare data mi-au vorbit cu foarte mult calm si rabdare, mi-au zambit si nu s-au uitat urat asa cum am patit-o cu multi medici din Romania! Am citit ca cei doi doctori fac parte din redactia revistei medicale Vital Anadolu. Dupa cateva zile, am fost din nou la dr. endocrinolog, ca sa-mi prescrie tratamentul nou cu calciu. Au venit si analizele, din fericire nu am nicio problema cu tiroida. El a stiut ca in Romania nu sunt specialisti pentru durere, de aceea m-a trimis la doamna doctor Aysen Yucel. Este o specialista numai pe cazuri de durere. I-am explicat si dansei de suferinta mea zilnica din cauza durerilor de oase. Mi-a spus ca tratamentul pentru durere pe care l-am primit in Romania a fost unul total gresit. Am aruncat acele pastile. Chiar s-a mirat, cum am putut sa rezist atatia ani, cu asemenea dureri. Doamna Aysen a fost si ea foarte intelegatoare cu mine. I-am spus ca nu ma pot pune pe pat si m-a inteles, nu m-a fortat ca medicii de la noi. Nu ma pot abtine, asa ca trebuie sa va dau un exemplu…In 2005, am fost la bai pentru recuperare. De cum am ajuns acolo, cei doi medici m-au fortat sa ma pun pe un pat tare. Le-am explicat ca nu ma pot pune pe pat din cauza durerilor de oase. Din pacate, n-au vrut sa ma asculte si nici nu m-au crezut, credeau ca ma prefac. Mi-au spus pe un ton foarte ridicat:”Fie te pui pe pat, fie te intorci acasa” Pana la urma, am cedat insistentelor medicilor si cu greu m-am pus pe pat. Din pacate, imediat dupa aceea am mai facut o fractura. Am plecat de acolo cu dureri mult mai puternice decat atunci cand am ajuns. Ulterior, am aflat ca medicul meu reumatolog gresise. Nu trebuia sa ma trimita la bai, nu aveam voie din cauza aerului mult prea tare. Si uite asa, am mai suferit cativa ani. Revenind la doamna doctor Aysen, dansa mi-a prescris un nou tratament pentru durere. Si anume: Zaldiar-4 pastile pe zi si Sirdalud-1 pe zi. Cel din urma, este un relaxant pentru muschii coloanei…Am luat pranzul la restaurantul clinicii. Toata lumea mananca acolo, pacientii, doctorii, oamenii de serviciu, persoanele venite in vizita etc. Programul este intre 11:45-14:30. Mancarea este foarte buna. Va dau cateva exemple de meniuri: Supa crema de legume, cartofi si conopida la cuptor, capsuni,  sau Supa crema de mazare, pilaf, piept de pui in sos de bulion, baclava(prajitura e delicioasa). Ei mananca multe salate de varza, morcovi, sfecla rosie si folosesc mult ulei de masline. Vreau sa stiti, ca am locuit pe toata perioada sederii in Turcia la hotel. La clinica, nu se interneaza decat cazurile foarte grave, care urmeaza sa fie operate in 2-3 zile. Sunt putine camere la clinica. Restul, trebuie sa stea la hoteluri, asa cum am facut si noi. La Anadolu, nu ai senzatia ca esti intr-o clinica, nu miroase a medicamente sau a clor. Peste tot sunt canapele confortabile pentru asteptare, magazine, birouri etc. Dupa aceea, dr.Aysen ne-a trimis la doamna doctor de la fizioterapie, Elcin Aykutoglu. I-am explicat si dansei de durerile care ma chinuie zilnic. Mi-a recomandat sa fac niste sedinte de electroterapie si fizioterapie. Inainte de toate astea, mi-a spus sa iau pentru durere, supozitoare Endol-2 pe zi. Acestea in afara de ce mi-a prescris d-na Aysen, pentru dureri. Am facut un nou RMN la bazin si noi analize de sange. Am inceput recuperarea, mai exact electroterapia. Doamna doctor Ilknur, imi punea niste electrozi pe spate, pentru deblocarea muschilor. Folosea doua aparate diferite. Acesta operatiune dura aproximativ o ora. Dupa care, imi facea un masaj relaxant la coloana. Dupa prima sedinta m-am simtit putin mai bine. Bineinteles, mi-au fost de ajutor si medicamentele pentru durere. Dr. Ilknur a fost preferata mea. N-am vazut in viata mea o doctorita mai pasionata de meseria ei. Mereu vesela, fericita, deosebit de calma. Stiu cat de cat engleza, asa ca am putut conversa cu ea pe diferite teme. Datorita ei, m-am indragostit de meseria de fizioterapeut. Cu ceva timp in urma imi doream sa devin profesoara de engleza dar acum m-am razgandit. Dupa ce termin liceul, mi-as dori sa urmez cursurile Facultatii de Educatie Fizica si Sport, sectia Kinetoterapie. Este o meserie frumoasa si astfel as putea sa ajut si eu oamenii…COSTURILE CELORLALTE INVESTIGATII MEDICALE, LE VOI POSTA IN MESAJUL URMATOR!

 

Jurnal de calatorie – Partea 1!

Cand somnul era mai placut, adica pe la 2:00 dimineata, a sunat alarma la telefon, semn ca trebuia sa ne pregatim de plecare. Tata mi-a facut doua injectii ca sa nu sufar asa de tare pe parcursul drumului. Din fericire, am ajuns repede la aeroport fiindca drumul a fost liber. Ne-am luat biletele si am predat bagajele. Cand a fost anuntat zborul nostru, ne-am luat ramas bun de la cei dragi. La serviciul de control, asa cum se obisnuieste, am pus obiectele de metal si gecile de pe noi, intr-o cutie. Intai a trecut mama pe sub poarta. La ea s-a aprins becul verde, semn ca totul e ok. Cand am trecut eu, s-a aprins becul rosu. Mi-am dat jos cercei si am trecut. Din nou…beculetul rosu! Politisti s-au uitat fix la mine. Imediat mi-am dat seama ca ”vinovatul” e corsetul de pe mine, fiindca are incorporate niste lamele. Ei mi-au cerut sa-l dau jos. Le-am explicat ca nu-l pot da jos deoarece am fracturi, dureri si urmeaza sa merg in Turcia pentru probleme medicale. O politista m-a condus intr-o cabina alaturata, m-a controlat putin mai ”amanuntit” si apoi mi-a dat drumul. Si-a dat seama ca avusesem dreptate. Mi-a zambit si mi-a spus ca totul e in ordine. Apoi am mers cu mama in sala de imbarcare. A venit autobuzul care ne-a dus pana langa avion. Am avut mari emotii, nu stiam cum va fi prima calatorie cu avionul. Citisem atatea lucruri pe internet. Din fericire, calatoria a fost foarte placuta dar si foarte rapida. Pana ce ni s-au explicat masurile de siguranta, pana ce am servit micul dejun si un suc, am si ajuns la Bucuresti. Nici nu mi-a venit sa cred. Odata ajunse in aeroport, am inceput sa cautam poarta de imbarcare a celuilalt avion. O doamna amabila de la informatii ne-a raspuns, poarta 40. A trebuit sa ne grabim, poarta respectiva era in capatul celalalt al aeroportului. Odata ajunse la locul potrivit, ne-am asezat pe scaune si am asteptat. La serviciul de control, aceeasi poveste. Beculetul rosu! Le-am explicat la fel si celor din Bucuresti. Doua politiste m-au condus intr-o cabina, m-au controlat, m-au intors in toate partile si una dintre ele nu s-a lasat pana ce nu mi-a dat corsetul jos. M-a enervat foarte tare. Am inceput sa am dureri la coloana, de abia mi-am aranjat corsetul inapoi. Pana la urma, si-au dat seama ca avusesem dreptate si mi-au spus ca pot sa plec. Pffff…Cand a sosit timpul, ne-am imbarcat in avion. Aceasta calatorie a fost mai interesanta fiindca a fost ziua afara si astfel am putut sa ma bucur de priveliste. Cel mai mult mi-a placut cand am ajuns la Istanbul, privelistea de sus a fost minunata iar marea de vis. Nu am avut cuvinte. Odata ajunse in aeroport, dupa ce ne-am gasit bagajele, am plecat in cautarea persoanei de la clinica. Apropo, in comparatie cu aeroporturile de la noi, cel din Istanbul e absolut urias. Daca nu ai grija, te poti rataci foarte usor. Alice m-a avertizat ca persoana trimisa de cei de la clinica, va avea in mana un bilet pe care e scris numele meu. Cand am ajuns la poarta de iesire, am vazut zeci de persoane cu tot felul de biletele in mana. Am inceput sa trecem pe la toti citind biletelele. Mi-a revenit zambetul pe buze, cand am zarit un barbat care tinea in mana biletul cu numele meu. Ne-a zambit si ne-a facut semn sa stam langa el. Dupa ce s-au mai strans cativa oameni, ne-am urcat intr-un microbuz pe care era scris Anadolu. Calatoria a fost destul de lunga, am facut aproximativ 2 ore. Cel mai mult ne-au impresionat numarul imens de blocuri si case pe care le au. Parca sunt construite centimetru langa centimetru. Trebuie insa sa mentionez, Turcia este o tara frumoasa, plina de obiective turistice atractive, plina de palmieri si flori, in special de lalele colorate!!! Am trecut si pe podul care uneste partea europeana de cea asiatica. Cu adevarat, fermecator…In sfarsit, am ajuns la Hotelul Yelkenkaya(fotografia2). Am fost cazate in camera 114, etajul 1. Spre fericirea mea, camera a avut priveliste la marea Marmara. Asa ca in fiecare seara ne-am bucurat de apusuri superbe de soare(fotografia 4 ). Am fost obosite, asa ca am dormit cateva ore. Seara, ne-am plimbat putin pe afara sa ne obisnuim cu locurile. Vis a vis de hotel este si o plaja foarte frumoasa, numita Paradise Beach(fotografia3). In special vara, acolo se organizeaza nunti, botezuri, aniversari…A doua zi, dupa ce am luat micul dejun, am coborat la receptie. Alice imi explicase ca soferii de la hotel ne vor duce la clinica si ne vor aduce inapoi, oricand vom avea nevoie. Mi-a prins bine ca stiu engleza si astfel ne-am descurcat. Trebuie sa mentionez, ca toti angajatii de la hotel si toti oameni care ne-au iesit in cale, s-au purtat foarte frumos cu noi. Ospitalitatea e calitatea de baza a turcilor. De la hotel la clinica sunt aproximativ 13 minute de mers cu masina. In regiunea in care am stat, nu erau nicaieri treceri de pietoni si nici semafoare. Odata ajunse la clinica(fotografia 1), am cautat-o pe Alice. Dupa ce ne-am pupat, ne-am imbratisat si am facut cunostinta si cu celelalte translatoare, am mers la consultatie la dr. Tuncer Suzer. Important, de fiecare data ne-a insotit si o traducatoare, altfel nu ne-am fi inteles fiindca noi nu stim limba turca. Dupa o scurta consultatie, dansul mi-a spus ca intai trebuie sa fac RMN-urile pentru a se putea pronunta mai bine, in privinta cazului meu. Inainte de a pleca din birou, l-am rugat ca cei de la radiologie sa-mi faca RMN-urile cu anestezie, fiindca nu pot sta nemiscata mult timp, din cauza durerilor. Mi-a zambit si a spus OK. La ora stabilita am mers la radiologie. Mi-au legat o bratara cu numele meu la mana si mi-au bagat si un fluturas. Dupa ce m-au asezat pe suprafata aceea tare, mi-au asezat aparatul de oxigen si aparatul pentru stabilirea tensiunii. Dupa aceea, mi-au administrat anestezia si apoi substanta de contrast. In cateva secunde, am si adormit. Nici nu mi-am dat seama. Niciodata n-am dormit asa bustean. M-am trezit dupa aproximativ o ora si jumatate, chiar inainte de se incheia RMN-urile. Apoi m-au dus intr-o camera alaturata, unde am mai ”motait” pana ce a trecut efectul anesteziei. IN ZIUA URMATOARE, AM FOST LA DR. NEUROCHIRURG PENTRU REZULTATELE RMN-URILOR. EL NE-A EXPLICAT IN FELUL URMATOR: A VAZUT CA AM FRACTURI MICI LA NIVELUL COLOANEI VERTEBRALE. IN PRIMA FAZA, EL VA INCERCA SA TRATEZE FRACTURILE, DE ACEEA MI-A RECOMANDAT SA MERG LA DR. ENDOCRINOLOG E. ERDEM TUREMEN, PENTRU A-MI PRESCRIE UN TRATAMENT MAI PUTERNIC CU CALCIU. DIN ACEST MOTIV, DEOCAMDATA NU MA VA OPERA!!!!!NE-A EXPLICAT CA PENTRU EL ”BISTURIUL” NU E PRIMA OPTIUNE, CI ULTIMA. DUPA 2-3 LUNI, VOM REVENI LA CLINICA, VOI FACE DIN NOU RMN-URILE, PENTRU A VEDEA CAT CALCIU S-A DEPUS PE OASE. Atat eu cat si mama, am ramas complet uimite. Ne asteptam sa zica ca a doua zi urmeaza operatia. Nu avem ce face, am reusit sa ajungem pana aici, asa ca vom urma exact toate recomandarile…Apoi am iesit putin in gradina din spatele clinicii(fotografia5). Mai tarziu am mers cu translatoarea Nergiz sa achitam costurile pentru ziua precedenta. Acestea au fost: cele 3 RMN-uri si consultatia la dr. neurochirurg-1297 euro, o scurta examinare inainte de anestezie-98 euro, materialele folosite la RMN-uri-39 euro, materialele folosite la anestezie-94 euro. Am uitat sa mentionez, biletele de avion dus au costat 420 euro. Costurile au fost calculate in lire turcesti. Le-am calculat pentru voi in euro, ca sa fie mai usor de inteles. Continuarea acestui mesaj si mult mai multe detalii in cateva zile. Atunci voi posta si alte fotografii. Trebuie sa merg la scoala. Am lipsit o perioada indelungata, asa ca trebuie sa dau o gramada de lucrari, teze, referate…

 

Un mesaj inainte de plecare!

Wow, nu-mi pot crede ochilor! Pur si simplu, nu-mi vine sa cred. DUPA NOUA ANI DE SUFERINTA, LACRIMI SI NELINISTE, A SOSIT SI CLIPA PLECARII IN TURCIA!!! Mai sunt cateva ore. Va marturisesc sincer, niciodata nu m-am uitat mai des la ceas. M-am ciupit de cateva ori, mi-a fost teama sa nu fie doar un vis. Din fericire, totul e real. Sunt o persoana sincera, asa ca trebuie sa recunosc ca mi-e si putin frica, fiindca nu stiu ce ma asteapta cu exactitate. Dumnezeu a fost mereu alaturi de mine. Cu sustinerea Lui si a voastra voi trece cu bine si peste acesta incercare. Aceasta plecare n-ar fi fost nicicand posibila fara ajutorul vostru, a tuturor. Sunt coplesita de emotii. VA MULTUMESC DIN TOATA INIMA PENTRU TOT CE ATI FACUT PENTRU MINE, VA MULTUMESC TUTUROR PENTRU DONATII, PENTRU MESAJELE FRUMOASE PE CARE MI LE-ATI SCRIS. MULTUMESC PRESEI SI BLOGGERILOR CARE AU PUBLICAT INFORMATII DESPRE CAZUL MEU UMANITAR. MULTUMESC PRIETENEI MELE, GABRIELA. VA VOI RAMANE RECUNOSCATOARE TOATA VIATA!!!!!Am vorbit mai devreme cu Alice Abdi. Ne-a facut programare. Eu si mama vom sta la Hotelul Yelkenkaya din Gebze, Turcia. Sunt foarte entuziasmata, n-am mai calatorit niciodata cu avionul si nici n-am mai fost intr-o alta tara. La 6:10 va pleca avionul de pe aeroportul Traian Vuia din Timisoara. La 7:00 vom ateriza pe aeroportul Otopeni din Bucuresti. Este un zbor cu escala. La 8:35 vom pleca din Bucuresti. Daca nu vor fi intarzieri, la 9:50 vom ateriza pe aeroportul Ataturk din Istanbul. Am inteles de la Alice, ca la aeroport ne va astepta cineva de la clinica, care ne va conduce la hotel. Nu am laptop asa ca o sa va povestesc cum a fost, cand ma voi intoarce acasa. Am gasit o rugaciune intamplator pe un site. Este deosebita, de aceea am scris-o si pe blog. ”Doamne, da-mi puterea sa primesc cu sufletul linistit, tot ce-mi va aduce ziua de maine. Da-mi puterea sa ma las cu totul in voia Ta cea sfanta si in fiecare clipa, stai in preajma mea si intareste-ma! Orice veste va aduce ziua de maine, buna sau rea, invata-ma sa o primesc cu inima impacata si cu credinta neclintita ca voia Ta sta asupra tuturora! Fie ca tot ce fac si tot ce spun, voia Ta sa-mi stapaneasca cugetul si simtirea iar cand asupra mea vor veni imprejurari neasteptate, ajuta-ma sa le implinesc dupa voia Ta! Da-mi putere sa lucrez cu tarie si cu intelepciune fara sa stanjenesc sau sa amarasc pe aproapele meu! Ajuta-ma Doamne, sa pot duce povara zilei de maine cu toate cate le va aduce ea! Struneste-mi vointa si invata-ma sa ma rog, sa sper, sa cred, sa indur, sa iubesc si sa iert! Iar cand ma rog Tie, fie ca Tu insuti sa Fii cel care se roaga in mine” Pupici si promit sa va tin la curent. Mii de multumiri!!!

Daca doriti sa va tratati la clinica Anadolu din Turcia!

Acest articol este destinat persoanelor care doresc sa-si rezolve anumite probleme medicale, la clinica Anadolu Medical Center din Turcia, dar nu stiu ce sa faca pentru a ajunge acolo. Ei bine, eu cunosc mai multe variante. Va explic totul din proprie experienta. Prima si cea mai importanta varianta este sa luati legatura cu compania medicala VIP MED INTERNATIONAL din Bucuresti. Datele lor de contact, mai exact adresa sediului, adresele de e-mail si numerele de telefon, le puteti afla, daca accesati aceasta pagina de internet: CONTACT VIP MED INTERNATIONAL. Dupa ce luati legatura cu ei si le explicati mai detaliat despre problemele dvs. de sanatate, sigur va vor solicita sa le trimiteti toate documentele medicale, scanate pe e-mail. Dupa aceea, ei vor traduce documentele medicale primite de la dvs. si le vor trimite la clinica Anadolu din Turcia. IMPORTANT, daca doriti, ei va pot trimite documentele la mai multe clinici prestigioase din Europa, nu este obligatoriu doar la acesta clinica. Cand vor primi raspunsul pentru cazul dvs. veti fi contactat de catre cei de la companie. A doua varianta, este sa luati legatura cu Alice Abdi, de la Departamentul International al clinicii. Adresa ei de e-mail este alice.abdi@anadolusaglik.org. Puteti scrie mesajul in limba romana. Foarte important, sa nu uitati sa atasati la mesaj si analizele medicale. Ea este translatoare si cunoaste atat limba romana cat si limba engleza. Poate dintr-o greseala, nu va va raspunde la primul mesaj. Trebuie sa o intelegeti, comunica zilnic cu foarte multi oameni. Lasati sa treaca cateva zile si apoi ii trimiteti din nou mesajul. Sa aveti mare incredere in Alice, este o persoana foarte cumsecade si amabila. A treia varianta, este sa completati formularul de pe site-ul oficial al clinicii, daca aveti nevoie sa obtineti o a doua opinie medicala, absolut necesara in depistarea anumitor diagnostice. A DOUA OPINIE MEDICALA. Pentru mai multe informatii si intrebari, puteti sa trimiteti un e-mail la adresa int.patients@anadolusaglik.org. Ca sa va faceti o idee mai exacta despre clinica, am gasit si un filmulet interesant. Click aici, pentru vizionarea TURULUI VIRTUAL AL CLINICII ANADOLU. Sper din suflet ca aceste detalii va vor fi de folos. Va doresc mult succes!!!

Sunt programata la clinica AMC pe 11 aprilie!

Buna, dragi prieteni! Luna aceasta, s-au implinit 2 anisori de cand am blogul!!! Putin mai devreme, m-am uitat la contorul din stanga, care indica numarul de accesari al blogului. Pana acum, s-au strans peste 20.200 de accesari. Pe aceasta cale, vreau sa adresez sincere multumiri, tuturor celor care mi-au vizitat pana acum blogul. Dupa cum ati aflat si din titlul acestui mesaj, sunt programata la clinica Anadolu Medical Center pe 11 aprilie. Am corespondat prin e-mail cu doamna traducatoare Alice Abdi. Este o persoana foarte amabila. Programarile au fost stabilite dupa cum urmeaza: 11 aprilie, ora 9:00, Neurochirurgie Dr. Tuncer Suzer; 11 aprilie, ora 10:00, RMN spinal cu anestezie; RMN-ul spinal este compus din 3 RMN-uri cu anestezie iar costul este 1560-1590 Euro. Pretul interventiei ni se va comunica in momentul fixarii acesteia. De la dansa, am mai aflat ca in cadrul clinicii sunt de fapt 5 vorbitoare de limba romana si la intalnirile cu doctori ne vor insoti neaparat una dintre ele. Abia luna trecuta, am aflat ca nu mai mergem in Austria ci in Turcia. Dupa cum bine stiti, Turcia nu este inca membra a Uniunii Europene, deci toti cei care calatoresc in aceasta tara, au nevoie de pasaport. Din acest motiv, ne-am mobilizat repede, am achitat taxele necesare pentru 2 pasapoarte electronice(valabile 5 ani). Initial, am vrut sa ne facem pasapoarte temporare(valabile 1 an) dar pana la urma ne-am razgandit. Sigur trebuie sa mergem pe la controale si la anul si de aceea ne-am gandit ca e mult mai bine asa. Acum trei saptamani, am fost cu ai mei la Timisoara, mai exact la Iulius Mall. In judetul Timis, doar acolo se pot face pasapoarte. Am avut noroc, n-a fost aglomeratie asa ca ne-am terminat treaba repede. Tata mi-a facut de dimineata, o injectie cu Tramadol ca sa nu sufar prea tare din cauza durerilor si sa nu obosesc prea mult. Daca tot am ajuns pana la Iulius Mall(pana atunci n-am mai fost niciodata), am vrut neaparat sa facem o scurta plimbare pe acolo. Ne-am plimbat putin prin magazine, am urcat cu scara rulanta si mi-am cumparat de la Meli Melo, doua cordelute foarte dragute. Poate pentru altii, aceasta plimbare nu inseamna mare lucru, insa pentru mine care imi petrec majoritatea timpului acasa, a insemnat foarte mult. Zilele astea, am facut un efort mai mare si am fost cu ai mei mai des la scoala. Am dat lucrari, referate. Am incercat sa iau cate o nota la fiecare materie, dat fiind faptul ca voi lipsi o perioada mai indelungata de la scoala. Din pacate, dirigintele pe care l-am avut pana acum, a demisionat de la scoala. Chiar imi pare rau, atat eu cat si colegii ne-am obisnuit cu el, a fost un profesor extraordinar, am invatat multe lucruri, care imi vor folosi cu siguranta la bacalaureat. Slava Domnului si noul diriginte este un profesor de treaba si foarte intelegator. Saptamana trecuta, mama a discutat cu dansul si i-a explicat ca voi lipsi o perioada de la scoala. Mi-a transmis prin mama sa nu-mi fac niciun fel de probleme in privinta scolii caci totul va fi bine. Mi-a dat asigurari ca toti profesorii ma vor intelege. ”Sa ma gandesc doar la sanatate caci ea este cea mai importanta” Vorbele lui m-au linistit, am fost putin stresata in privinta profesorilor. Multumesc din suflet, ca sunteti alaturi de mine, domnule diriginte! Inchei acest mesaj, cu un gest umanitar al unei colege de clasa, care m-a impresionat mult. A venit langa banca mea si mi-a spus: ”Adelina, te rog sa primesti din partea mea 200.000 de lei. Sunt putini, dar ti daruiesc din suflet. Sa te ajute Dumnezeu sa te faci bine”.Va spun sincer, gestul ei m-a lasat fara cuvinte, chiar mi-au dat lacrimile. Multumesc sincer, draga colega!!!

Un video deosebit despre clinica Anadolu Medical Center!

Scrisoarea medicala de la medicii din Turcia!

Dear Narcisa, thank you for your e-mail and thank you for all your efforts to gather up the information about the patient named Avramescu Adelina. Please note that the information you provided were directly communicated to our Neurosurgery Department. Prof. Tuncer Suzer would welcome the patient for a reevaluation and a new MRI. The final decision regarding the necessary treatment plan will be fixed just after this new MRI. The exact type of the medical approach will be defined according to the results of the first consultation and the investigations which will be planned folowing her arrival. Please note that we are willing to help your patient at our best with the high technology standards of ours, combined with the expertize of our physicians and the necessary multidisciplinary approach atmosphere with the participation of Neurosurgery and other medical departments related to the patient’s clinical state. Looking forward to presenting the best healthcare services possible to you, please note that we are also ready to help for the transfer from/to the airport and accomodation arrangements as free of charge. Please note that the patient will be scheduled for Neurosurgery first and exact type of treatment will be defined according to this consultation. Please also note that the patient is strongly advised to bring all the related documents in English including the information related to her last state before the arrival and paraffin blocks if available, as this is very important due to the classification and organisation of the patient as inpatient or outpatient. Please note that the estimated amounts on the IPTP form are for outpatient services and in case there is a request of hospitalisation, these costs estimations shoul be reviewed with AMC International Services Department. Upon this e-mail, briefly, please note that we would be happy receive you here in AMC a.s.ap to have the related consultations in order to define the most appropriate treatment plan and to proceed with it a.s.a.p. Looking forward to helping you at our best, please accept my sincere regards…ALICE ABDI- ANADOLU MEDICAL CENTER!!!

Destinatia finala: clinica Anadolu Medical Center din Turcia!

De la inceputul anului si pana in prezent, am avut bucuria sa gasesc in inbox, zeci de mesaje de incurajare de la cititori ai blogului din tara dar mai ales din strainatate. Va multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ati scris!!! Ma bucur foarte mult ca informatiile care le-am postat pe blog, v-au fost de ajutor. Asta a fost si intentia mea:)) Stati linistiti, voi continua sa scriu mesaje pe blog, chiar si dupa ce ma voi insanatosi. Scrisul a devenit pentru mine, un fel de terapie. Am in gandurile mele cateva idei. Cu siguranta, voi scrie articole umanitare despre copilasii care au nevoie de ajutor. Ma intristez de fiecare data cand vad un copil in suferinta. Voi scrie in general despre pasiunile mele: retete culinare preferate, amintiri din calatorii, colectiile mele, despre produse cosmetice etc. Cam atat va dezvalui. Pana atunci va mai trece ceva timp, asa ca acum voi scrie despre ce s-a mai intamplat in viata mea, in ultima perioada. Am luat legatura cu doamna Andreea de la compania medicala. Mi-a transmis ca trebuie sa fac un RMN. I-am explicat ca nu pot sta aproximativ o ora pe suprafata tare pana imi fac RMN-ul pentru ca durerile din zona coloanei cervicale sunt foarte mari si daca ma fortez pot risca sa fac oricand o noua fractura. Pana la urma, a ramas sa fac niste radiografii noi si sa le trimit intr-o marime mai mare pe e-mail. Am facut radiografiile si le-am dat unei cunostinte sa le scaneze si mai apoi sa le trimita. Din pacate, acea cunostinta n-a reusit sa le scaneze. A incercat o saptamana intreaga dar degeaba. N-a avut o aparatura prea performanta. Ajutorul a venit din partea ingerasului meu pazitor, cum imi place mie sa-i zic, adica doamna Gabriela Matachescu. I-am trimis radiografiile printr-un curier rapid si apoi dansa a mers personal la companie si le-a dat. Multumesc draga prietena, pentru tot ajutorul oferit! Cei de la companie, au hotarat ca e mai bine sa trimita toate documentele medicale la trei clinici prestigioase din Europa. Mai exact in Austria, Turcia si Germania. Cea mai buna oferta pentru cazul meu, a venit din Turcia, de la clinica Anadolu Medical Center. Asa ca destinatia s-a schimbat. NU VOI MAI MERGE IN AUSTRIA, CI IN TURCIA!!! Sunt convinsa ca va fi de bun augur aceasta schimbare. Este vorba de aceeasi clinica care a aparut si in cateva episoade ale serialului turcesc Dragoste si Pedeapsa, de pe Kanal D. Noi am ramas placut impresionati de calitatea actului medical si de standardul inalt al serviciilor oferite. Atunci cand vom ajunge in Istanbul, un sofer ne va prelua gratis si ne va duce la clinica. Cand vom pleca, tot asa, soferul ne va conduce  la aeroport. In prima zi de internare voi merge la control la domnul doctor Prof. Tuncer Suzer (el este doctorul care va efectua operatia la coloana vertebrala). Dupa care voi face RMN-ul. Mi-au transmis sa nu-mi fac probleme fiindca imi vor face anestezie si nu voi simti nicio durere. Pfff, asta e bine! Apoi domnul doctor va stabili planul de tratament cel mai util pentru mine. Vom avea la dispozitie translatori 24/24 ore. Pe mama o vor lasa sa stea in permanenta cu mine. Va beneficia si ea de trei mese zilnic. In mesajul urmator, voi posta scrisoarea medicala(in engleza) pe care am primit-o de la medicii din Turcia. Voi incerca sa postez si un videoclip deosebit despre clinica Anadolu Medical Center. Costurile exacte se vor stabili doar dupa ce voi face RMN-ul. Ei vor sa stie exact ce este de facut. Pana atunci mi-au dat doar niste costuri estimative: un consult la domnul doctor 115 euro, RMN-ul 600 euro, analize(hemograma) 35  euro, alte analize 400 euro, o zi de spitalizare la clinica Anadolu Medical Center costa 300 euro. Va voi tine la curent. Domnul diriginte si colegii de clasa au facut o donatie comuna de 2.000.000 de lei vechi. Multumesc din suflet ca s-au gandit la mine. O vecina de cartier a donat 20 euro. Multumesc pentru articolul publicat site-ului www.ofaptabuna.ro Acum ceva timp, am citit pe un blog un gand foarte frumos. Am vrut neaparat sa-l impartasesc si cu voi. ”Gandeste-te la Dumnezeu cand ai temeri si lasa-i Lui toate grijile Tale”. Caci ma gandesc ca te va purta pe drumul cel mai bun…

Radiografii noi ale coloanei vertebrale!

Sarbatori linistite si binecuvantate!

Dragii mei, a venit si mult asteptatul Craciun! Va doresc sa aveti parte de tot ceea ce este mai frumos in viata, Mosu’ sa va aduca tot ceea ce va doriti si fiecare fulg de nea sa aduca in sufletele voastre multa fericire si iubire! Sarbatori Fericite!!!*

O veste minunata inainte de Sfintele Sarbatori!

Odata cu scaderea temperaturilor de afara si a umezelii crescute, au revenit obositoarele dureri de oase. Va spun sincer, durerile vin intotdeauna pe neasteptate si pur si simplu, imi fac viata un chin. De exemplu, noaptea trecuta chiar a fost un cosmar pentru mine. Am luat calmante, am aplicat unguente dar degeaba. Daca ati stii, cat de greu este sa ai pleoapele obosite dar sa nu poti adormi nici macar un picut. Pe la 5 dimineata n-am mai rezistat si l-am trezit pe tata ca sa-mi faca o injectie. Am mare noroc ca tata a invatat sa faca injectii, altfel nu stiu ce m-as fi facut. Nu cunoastem pe nimeni la noi in cartier care sa faca injectii. Si oricum, cine ar veni la 5 dimineata, nu-i asa? Intr-un final, din cauza oboselii si dupa ce injectia si-a facut efectul, am reusit sa adorm vreo 3 ore. Nici nu vreau sa ma gandesc ce va fi cand va veni zapada. Pfff… Tin in mana o hartie pe care e scrisa o rugaciune, mai exact o novena catre Sf. Marta. Mama a primit-o de la o colega de serviciu si ea mi-a dat-o mie sa o citesc timp de 9 marti la rand. Credinta este cea care imi da putere si speranta ca ziua de maine va fi chiar si cu un picut mai buna decat ziua de azi. Bunul Dumnezeu si Fecioara Maria mi-au ascultat rugaciunile si mi-au aratat ca sunt alaturi de mine. Visul meu cel mare este cu un pas mai aproape de realitate. De ce spun asta? Datorita doamnei Gabriela Matachescu. Am mai scris despre dansa si in mesajul anterior. Este o persoana minunata, imi trimite periodic mesaje de incurajare si acest lucru conteaza foarte mult pentru mine. Ii voi ramane toata viata recunoscatoare. Din dorinta de a ma ajuta sa redevin o persoana sanatoasa, doamna Gabriela a facut o donatie de 420.000.000 de lei vechi. Pur si simplu, nu-mi vine sa cred. Sunt coplesita de emotii, nu-mi gasesc cuvintele sa va multumesc pentru imensa donatie. Fiti binecuvantata dumneavoastra si intreaga familie!!! Multumesc din tot sufletul pentru generozitate. Este un gest extraordinar. Abia astept sa ma fac bine, vreau neaparat sa va multumesc si live, nu doar prin intermediul blogului. Am luat legatura cu compania medicala Vip Med International. Le-am trimis prin e-mail niste documente medicale. I-am rugat sa-l intrebe pe medic daca s-a mai scumpit operatia s-au este tot 30.000 de euro(sper sa fie asa). De asemenea, i-am rugat sa-l intrebe cati bani mai sunt necesari pentru recuperare, pentru insotitor. Mama trebuie sa vina cu mine deoarece ma asteapta o operatie dificila si voi avea nevoie de ajutor. Mi-au promis ca atunci cand vor avea raspunsurile pentru cazul meu, ma vor contacta. Am inteles ca medicul se intoarce la clinica dupa 15 ianuarie 2011. Trebuie sa mentionez si alte donatii care s-au mai facut. Mai exact, familia Munteanu a donat 100 de euro, o vecina din cartier a donat 1.000.000 de lei vechi, un tanar care are si el probleme de sanatate, a donat tot 1.000.000 de lei vechi, dirigintele meu si o profesoara au donat 500.000 de lei vechi. Am uitat sa va scriu, in mesajele anterioare. Mama m-a inscris la liceul seral anul trecut. Este greu, obositor dar nu renunt deorece imi doresc foarte mult sa termin liceul. Domnul diriginte este un om extraordinar, ma intelege, la fel si ceilalti profesori. Materiile mele preferate sunt limba si literatura romana si limba engleza. Am noroc ca liceul este aproape de cartierul in care locuiesc. Multumesc tuturor profesorilor si colegilor pentru sprijin. Vreau sa evoluez, vreau sa reusesc in viata. M-am hotarat, dupa ce ma fac bine, vreau sa devin profesoara de limba engleza. Destinul a fost dur cu mine, n-a vrut sa ma lase sa devin profesoara de sport s-au antrenoare. Poate de aceasta data, voi fi mai norocoasa si voi reusi sa-mi indeplinesc visul. As vrea sa dau la Universitatea de Vest din Timisoara, la Facultatea de Litere, Istorie si Teologie, sectia Romana-Engleza. Ok, destul cu visele… Multumesc bloggerilor care au postat mesaje umanitare pe site-urile personale: sutu.ro si ganduridesprevoi.blogspot.com In incheiere, am scris NOVENA CATRE SFANTA MARTA, o rugaciune absolut miraculoasa: Sf. Marta, ma indrept plin(a) de incredere catre tine cerandu-ti ajutor. Cred cu tarie ca ma vei asculta in necazul meu si ma vei sprijini cand imi este greu. Spre a-ti arata recunostinta mea, iti fagaduiesc sa fac cunoscuta si altora aceasta rugaciune. Te rog cu umilinta sa-mi aduci alinare in tristetea si durerile mele. In numele negraitei bucurii care ti-a cuprins inima cand ai oferit adapost Mantuitorului Lumii, in casa ta din Betania, te implor, roaga-te pentru mine si familia mea ca sa-l pastram pe Dumnezeu in inimi astfel incat sa ne invrednicim a primi ajutor in nevoile noastre, mai ales in durerea care ma copleseste acum(…). Te implor, ajutatoarea celor aflati in suferinta, infrange orice necazuri si greutati precum ai infrant balaurul care zace la picioarele tale. TATAL NOSTRU; BUCURA-TE MARIE (de 3 ori); (Bucura-te, Marie care esti plina de har, Domnul este cu tine! Binecuvantata esti tu intre femei, si binecuvantat este rodul pantecelui Tau, caci ai nascut noua pe Iisus Hristos, Mantuitorul sufletelor noastre. Preasfanta Marie, Maica lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi, pacatosii, acum si in ceasul mortii noastre.) SLAVA TATALUI; (Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, precum era la inceput si acum si pururea si in vecii vecilor). SFANTA MARTA, ROAGA-TE PENTRU MINE SI FAMILIA MEA. Amin!!! Se va spune timp de 9 marti la rand, avand aprinsa o lumanare sfintita. Rugaciunea este atat de puternica incat inainte de terminarea novenei se poate primi lucrul cerut, oricat de greu ar parea, daca avem mare incredere in Dumnezeu.

Dezamagire!

Dezamagire!!! Acesta e cuvantul potrivit pentru a descrie starea mea de spirit, de cand am primit plicul de la D.G.A.S.P.C. Timis! De ce spun asta? De cand am fost diagnosticata cu Osteoporoza Cortizonica Severa sunt pensionata pe caz de boala. Niciodata nu mi-as fi dorit acest lucru. ”Cand eram mica, asteptam cu nerabdare sa cresc, sa lucrez si eu undeva, sa am si eu banutii mei. Acum ca am crescut, am nevoie in permanenta de ajutor, mi-e jena sa spun dar chiar nu ma pot descurca singura” De aceea, pe langa pensie am solicitat dreptul de a avea si un asistent personal, adica pe tata. In fiecare an, in luna septembrie, merg la Timisoara pentru evaluare. Pe certificatul pe care l-am primit anul acesta, scrie ca boala de care sufar e grava dar nu am dreptul de insotitor personal. Nu inteleg de ce. Nu se specifica motivele acestei decizii. Am sa mai spun un lucru interesant: in 2007, am patit la fel, nu mi-au dat drept de insotitor. Apoi, in 2008 si 2009 mi-au dat drept de insotitor, acum in 2010 iarasi nu. Pai, ce facem aici, ne jucam? Am facut contestatie dar ”bineinteles” ca a venit acelasi rezultat. Ce mai pot sa spun? Acesta e sistemul din Romania…

Am implinit 25 de ani!

La inceputul lunii, mai exact pe 4 septembrie am implinit varsta de 25 de ani. O Doamne, nu-mi vine sa cred! Cei mai multi dintre tinerii care au implinit aceasta varsta studiaza, lucreaza sau sunt deja casatoriti. Eu din pacate, de 8 ani de zile nu mai am o viata sociala adecvata varstei. Mi-am pierdut adolescenta si cei mai frumosi ani din viata, prin spitale, cu dureri de oase groaznic de dureroase si cu coloana distrusa. De ce? Din marea dorinta de a ma vindeca. De aceea, eu si parintii am apelat la ajutorul unui medic. Rezultatul dezastruos, il puteti afla din mesajele mele anterioare, veti intelege cu siguranta. Pot spune doar atat, mai bine ma tratam singura… Slava Domnului, nu mi-am pierdut credinta si speranta ca intr-o buna zi o sa ma fac bine. Cred cu tarie in acest vis. ”Intr-o zi va iesi si soarele pe strada mea”. Si atunci voi recupera timpul pierdut si o sa ma bucur de toate lucrurile de care n-am putut sa ma bucur in toti acesti ani. Niciodata nu e prea tarziu, nu-i asa? De ziua mea, am primit multe multe flori(orhidee, trandafirii, tuberoze) si un parfum pe care mi l-am dorit de foarte mult timp( Spotlight de la Avon.) La fel ca in toti anii, mama mi-a pregatit multe surprize frumoase printre care si deliciosul tort din fotografie. ”Multumesc mult mami”. In sufletul meu, cel mai pretios cadou a fost faptul ca intreaga familie a fost alaturi de mine. Familia e cea mai importanta pentru mine… Vreau sa uit de necazuri, de suferinta si de aceea incerc sa-mi descopar noi pasiuni. De ceva vreme, sunt pasionata de fotografie. Mama este fotografa mea:)) De fiecare data cand vad ca mama nu e ocupata cu treburi, o rog sa-mi faca fotografii. Am deja o colectie. La fiecare mesaj pe care il voi scrie pe blog, voi posta o noua fotografie. Ok… Pe 15 septembrie am primit un mail de la o persoana absolut extraordinara. Este vorba de doamna Gabriela Matachescu. Dansa si cativa prieteni, au hotarat sa ajute o persoana aflata in suferinta. Pentru ca exista foarte multe cazuri, au decis sa ajute primul caz pe care il gasesc pe net. Doamne-Doamne a vrut sa-mi ofere o bucurie si de aceea a facut minunea ca acesti oameni deosebiti sa ma gaseasca pe mine. Trebuie sa mentionez, ca ei au donat 30.000.000 de lei. Ulterior, doamna Gabriela a mai donat 10.000.000 de lei. Datorita dansei, au fost postate mesaje umanitare pe Q Magazine, pe site-ul comunitatii Paradisul.Verde.info si astazi pe site-ul lui Cabral. Multumesc din tot sufletul! Au mai fost postate anunturi pe hermanvlad.wordpress.com si pe site-ul lui Dragos Bucurenci. La banca s-au mai strans 5.000.000 de lei. Mai sunt necesari 9.000 de euro, pentru a putea pleca la clinica din Viena. Bunul Dumnezeu sa-i binecuvanteze pe toti si sa le rasplateasca imensa generozitate cu multa multa sanatate!!!

Cateva fotografii din copilarie!

Uneori sunt mai trista, mai melancolica si atunci simt nevoia sa ma uit prin albumele cu fotografii. Astfel ma incarc cu energie pozitiva. Am o multime de poze din perioada copilariei, in special de cand eram foarte mica(fotografia1, 2). Oricat de trista as fi, in momentul in care le privesc nu ma pot abtine sa nu zambesc. Sunt foarte funny. In fotografia 3, sunt alaturi de mama mea cea draga. Pentru mine, ea e cea mai buna prietena si cea mai importanta persoana din viata mea. Imi intelege cel mai bine suferinta, pot sa discut cu ea orice. Ma simt mai linistita cand este in preajma mea. O iubesc din tot sufletul, e cea mai buna mama din lume… Daca tot am adus vorba despre ”prietenie”, pot doar sa va spun ca, de cand am problemele de sanatate, niciuna din prietenele din cartier, niciunul din fostii colegi de scoala nu au mai venit sa ma viziteze. De ce? Habar n-am si oricum nu ma mai intereseaza. I-am uitat pe toti asa cum m-au uitat si ei pe mine. Au fost doar niste prieteni falsi. Consider ca un prieten adevarat iti este alaturi si la bine si la greu, nu-i asa? Un lucru e clar, pe viitor o sa am mare grija cand o sa-mi aleg prietenii. In fotografia 4 sunt alaturi de fosta mea invatatoare, la festivitatiile de la sfarsitul clasei a-lll-a. Asa cum se vede si in aceasta fotografie, in copilarie mi-a placut sa adopt tunsori mai scurte. Ca personalitate, am fost mereu timida, tacuta si linistita insa in acelasi timp aveam o energie iesita din comun. Imi placea la nebunie sa alerg. De fapt la scoala, materia mea preferata a fost educatia fizica. Imi placea tare mult sa merg cu familia la munte, in special pe Muntii Semenic. Pastrez in suflet multe amintiri frumoase. Si sa nu uit, imi placea foarte mult sa merg si la pescuit. Sa stiti ca am prins multi pesti:)) In fotografia 5 sunt alaturi de familia mea, respectiv parintii si fratele meu. Pot spune despre aceasta poza ca e una din preferatele mele. De fiecare data cand o privesc, imi inspira pace si liniste si imi aduce aminte de vremurile fericite. De fapt, chiar din acest motiv am marit o copie a acestei poze, am pus-o intr-o rama frumoasa si am asezat-o pe comoda din camera mea. Imi place sa o privesc zilnic. In incheierea acestui mesaj, vreau sa va aduc la cunostinta cateva noutati. Cei de la Revista Felicia, au publicat din nou mesajul meu umanitar. Deputata PNL Cristina Pocora, mi-a publicat si dansa un mesaj umanitar pe blogul personal. Le multumesc din suflet ca au raspuns pozitiv apelului meu de ajutor. Apreciez foarte mult gestul lor. Pana in acest moment, s-au mai strans 1000 de euro. Mai sunt necesari 10.000 de euro, pentru a putea pleca la clinica din Viena.

Mesaj de incurajare din Biblie!

”Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc; tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.” (Isaia 41:10)

Mai am nevoie de 11.000 de euro!

De o saptamana, viata mea e un cosmar. Durerile de oase pe care le simt la coloana cervicala sunt pur si simplu ingrozitoare. Nu le mai suport. Din cauza durerilor, nu pot dormi noaptea. Azi noapte n-am reusit sa adorm deloc. Astazi am adormit de la 9 la 12 si am atipit vreo 10 minute in scaunul cu rotile. E foarte greu. Din cauza durerilor si a oboselii am parte si de frisoane. Nu mai stiu ce calmant sa mai iau. Imi pare nespus de rau ca o chinuiesc pe mama. Ea doarme cu mine in camera deoarece nu ma pot pune si ridica singura din pat. De aceea, de fiecare data cand plang si sufar ea ma aude. In fiecare zi ma rog Bunului Dumnezeu si Fecioarei Maria sa ma ajute sa ma fac bine cat mai curand ca sa-i pot oferi mamei cat mai multe bucurii si surprize. Le merita pe deplin. Fiecare noapte este un chin pentru mine. Din cauza modificarii discului de la coloana cervicala, dorm de ani de zile numai pe spate si fara nicio perna la cap. De aceea, sunt nevoita sa dorm toata noaptea nemiscata. Vreti sa stiti cum se manifesta durerile de oase? Imaginati-va ca aveti o greutate lipita de spate s-au gat. Oricat ati incerca, nu reusiti sa o luati de acolo. Cand cerul este innorat, cand ploua s-au ninge greutatea devine si mai greu de suportat. E ingrozitor nu-i asa? Asa e fiecare zi din viata mea. Altii viseaza la masini scumpe, bijuterii sau haine extravagante. Cel mai pretios vis al meu e sa fiu din nou o persoana sanatoasa si independenta. Cer oare prea mult? Din experienta proprie, va spun ca sanatatea e cea mai importanta in viata. Daca esti sanatos, in primul rand esti fericit… Poti sa faci ce vrei, poti sa mergi oriunde vrei, poti sa muncesti, poti sa-ti indeplinesti visele etc… Apropo s-au mai strans 175 de euro si 4.200.000 de lei vechi. Mai sunt necesari 11.000 de euro pentru a putea pleca la clinica din Viena. E foarte important sa merg cat mai curand la clinica pentru interventia chirurgicala. Coloana este foarte slabita si pot risca sa fac o noua fractura. Ma doare sufletul cand ma gandesc prin cate incercari cumplite am trecut in toti acesti ani si cu siguranta voi mai trece, doar fiindca acel ”medic iresponsabil” n-a avut bunul simt sa-mi spuna ca voi pierde calciul din oase pe perioada tratamentului cu Ciclofosfamida si Medrol perfuzii. Inchei acest mesaj cu o intrebare: De ce n-avem toti dreptul la noroc si fericire?

Alte documente medicale!

Am postat niste documente medicale. Luna aceasta am facut niste radiografii la coloana vertebrala. Din pacate n-am mai reusit sa postez radiografiile pe blog. Am postat insa biletul pe care l-am primit de la medicul radiolog. Medicul mi-a pus diagnosticul scolioza deoarece toate fracturile pe care le-am facut in decursul anilor sunt pe partea stanga. Din acest motiv coloana s-a inclinat intr-o parte (vedeti in radiografiile de anul trecut.)

Ce tratamente iau pentru Osteoporoza si Les!

Astazi m-am hotarat sa va scriu mai multe detalii despre tratamentele pe care le iau pentru Osteoporoza si LES. Mai intai, vreau sa va aduc la cunostinta ca pana in clipa de fata s-au mai strans 28.639.800 lei vechi si 200 de euro. Mai sunt necesari 11.300 de euro pentru a putea pleca la Viena. 1.Ce tratament iau pentru Osteoporoza? In fiecare zi beau o pastila de AlphaD3, o data la doua-trei zile beau un efervescent Calciu Sandoz(vitaminaC 1000 mg) si o data pe saptamana beau o pastila de Fosamax. Ca supliment iau vitamine Eurovita. Pentru mine, alimentatia bogata in calciu este mult mai importanta decat pastilele. De aceea, incerc sa mananc cat mai multe lactate, branzeturi, fructe si legume bogate in calciu… 2.Ce remedii folosesc impotriva durerilor de oase? Pastile: Mydocalm(50 mg), Algocalmin, Movalis(50 mg) sau Gabagamma(100 mg). Unguente: Fastum Gel, Crema cu Untul Pamantului si Arnica(de la Plafar) sau lotiune cu Carmol. Cand durerile devin insuportabile, imi face tata o injectie cu Tramal s-au Ketonal… 3.Ce tratament iau pentru Les? De mai multi ani, urmez tratamentul naturist al domnului Giurea Marin din Piatra Olt. Datorita acestui tratament ma simt foarte bine si ma bucur mai ales pentru faptul ca toate analizele de sange sunt excelente. In ce consta tratamentul? Trebuie urmata o cura cu ceaiuri medicinale, miere, propolis, polen, tincturi si sucuri din plante, fiind necesara respectarea unui anumit regim dietetic. Domnul Giurea, a elaborat mai multe amestecuri de plante: Formula A1 este conceputa pentru eliminarea toxinelor si refacerea parenchimului renal in nefritele lupice. Formula A2, se foloseste pentru eliminarea parenchimului hepatic in hepaticele lupice. Aceste cure au rol si in protejarea sistemului vascular, sterilizarea tubului digestiv si urinar, corectarea nivelului hemoglobinei. Tin sa subliniez ca aceasta cura nu are contraindicatii si nu creaza dependenta. In ce consta regimul dietetic? Dieta se refera la eliminarea din consum in perioada curei a urmatoarelor produse: alcool, zahar, otet, bauturi acide, condimente, afumaturi, grasimi, sucuri si dulciuri pregatite cu zahar etc. Cat dureaza tratamentul? Durata vindecarii este diferita, in functie de sex, varsta, forma de boala, vechimea bolii. Boala se vindeca mai repede la persoanele  de sex feminin si la tineri. Cu cat metabolismul este mai intens, cu atat vindecarea este mai rapida…Important de specificat este faptul ca Domnul Giurea a cunoscut suferintele provocate de lupusul eritematos. Cu mai multi ani in urma, a fost diagnosticat cu aceasta boala. Desi medicii nu-i mai dadeau nicio sansa, el nu s-a dat batut si a cautat singur tratamentul. A tinut o cura de ceaiuri vreo 4 ani si a reusit sa se vindece:)) De atunci a decis sa-i ajute sa se vindece pe cei care sufera de boli asemanatoare. Le procura plante si ii invata cum sa tina cura. A vindecat sute de bolnavi de lupus. Povestea de viata a domnului Giurea Marin: Stau astazi si privesc in urma la cea mai neagra perioada a existentei mele. Imi aduc bine aminte de noptile si zilele cand singur cu suferinta si boala ma rugam sa ajung odata sa descopar un remediu bolii care zilnic imi macina puterile. Si daca vreodata aveam sa-l gasesc il voi spune lumii intregi. Vreau ca toti cei ca mine, suferinzi si fara speranta, sa afle ca se poate si visul de vindecare este totusi o realitate. Ma numesc Giurea Marin, am 57 de ani, nascut la 17 februarie 1953 de profesie inginer si sunt absolvent al unei facultati de agricultura. Diagnosticul de Lupus Eritematos a fost pus in anul 1984 si fortat de boala am renuntat la aceasta meserie trecand la o alta in domeniu medical- asistent de laborator, calificare obtinuta anterior celei de inginer. Timp de 6 ani am urmat tratamentul medicamentos cunoscut ce se aplica, boala agravandu-se in timp. Deznadajduit, cand citind despre boala mea ca nu are vindecare, am considerat atunci ca sunt primul si singurul bolnav cu acest diagnostic si ca nimeni nu ma poate ajuta. Am inceput cercetarile, renuntand la tot ce se scria despre aceasta boala de colagen, atacand boala de pe alta pozitie si anume a celei de terapie naturista. Cateva intamplari m-au ajutat in punerea la punct a acestei vindecari. In vitrina unei farmacii am gasit o carte de plante medicinale si terapie naturista, prafuita, de care nimeni din personalul farmaciei nu-si amintea. Din aceasta carte am ales plantele cu diferite efecte terapeutice si am recoltat plantele cu care urma sa fac terapia. Eram totusi nehotarat pentru ca nu stiam cum si cu care sa incep. Raspunsul a venit cand cele doua fetite ale mele, in dorinta de a ma ajuta, au amestecat in joaca lor de copii aceste plante, punandu-le in trei saci. Am inceput cura cu aceste amestecuri, convins fiind ca voi reusi. Cu o zi inainte citisem o fraza dintr-o carte de povesti cu ingeri:”Iti voi trimite doi ingeri si ce-ti vor arata acestia, tu asa sa faci!”Am considerat ca cei doi ingeri sunt cele doua fetite ale mele si amestecurile de plante sunt baza tratamentului, nu cura cu fiecare planta in parte. Starea sanatatii a inceput sa se imbunateasca, au incetat durerile articulare si musculare, iar dupa 8 luni de cura am avut prima eruptie cutanata de eliminare de toxina. Au urmat alte 5 eruptii, la intervale diferite de timp, din ce in ce mai mici ca suprafata si mult mai usor de suportat. Din 1991 nu am mai avut simptomele bolii si ma consider un om vindecat. Am incercat sa fac publice aceste cercetari si mi-am dat seama ca de acum inainte nu cu boala am de luptat, ci cu sistemul medical. Ce motive determina, la ora actuala acceptarea unui sistem terapeutic neputincios, care aduce atata suferinta si durere si respingerea terapiei naturiste? De ce este imposibil sa se discearna ce este corect si adevarat si de ce se urmeaza aceeasi cale gresita si cu riscuri? De ce sunt acuzati si condamnati deschizatorii de drumuri, glorificandu-se in aceeasi timp incapacitatea si superficialitatea? De ce bolnavii care aplica metoda terapiei naturiste sau metode alternative sunt judecati si condamnati tocmai de aceia care ar trebui sa-i ajute, cand exista o sansa enorma de vindecare. De ce?…De ce?…De ce? Inchei acest mesaj cu o vorba a domnului Giurea:”Daca ai vointa si vrei sa te vindeci, e imposibil sa nu reusesti”

Va multumesc dragi lugojeni!

In primul rand, as vrea sa-mi cer scuze fata de dumneavoastra, toti cei care imi vizitati si cititi periodic blogul. Stiu ca ati asteptat sa mai scriu noutati. Din pacate, in ultimile zile nu m-am simtit prea bine. Vremea a fost mohorata si ploioasa, umiditatea a fost ridicata si din aceasta cauza durerile de oase m-au chinuit si m-au obosit foarte tare. De aceea, mi-a fost imposibil sa vin sa scriu pe blog. Sper ca nu v-ati suparat pe mine. In al doilea rand, vreau sa stiti ca lugojeni au dat dovada ca le pasa de cei aflati in suferinta. Desi nu a trecut decat o luna de cand ziarul local Redesteptarea si televiziunea locala Ten Tv au mediatizat cazul meu, oamenii cu suflet au inceput sa faca donatii. Dupa reportajul care a fost difuzat la Ten Tv si articolul din Redesteptarea am reusit sa mai strangem 29.400.000 lei vechi si 150 de euro. Mai sunt necesari 12.200 de euro pentru a putea pleca la clinica din Viena. Va marturisesc ca m-au impresionat profund gesturile de solidaritate ale lugojenilor. Am sa va dau cateva exemple: o batrana grav bolnava a donat 15 euro, doi tineri au venit la mine acasa pentru a face o donatie de 100 de euro, o pensionara a donat 500.000 de lei, o vecina a donat 1.000.000 de lei si mi-a daruit o iconita, un cuplu a donat 1.000.000 de lei si dupa doua zile, dupa ce au facut o colecta la serviciu, au mai donat 8.500.000 de lei si o punga de dulciuri, un batran a venit cu motocicleta de la un sat de langa Lugoj pentru a dona 600.000 de lei si o carte de rugaciuni. E imposibil sa nu te emotioneze astfel de gesturi, nu-i asa? Ieri, doamna directoare de la mama de la serviciu a donat 10.000.000 de lei. Si prin intermediul blogului, as dori sa le multumesc tuturor celor care m-au ajutat, le multumesc din tot sufletul si Dumnezeu sa le daruiasca multa, multa sanatate. Luna aceasta, trei bloggeri au postat mesaje umanitare despre mine pe blogurile personale. Ei sunt: phoenixarmory.wordpress.com, clawd.wordpress.com si www.andreicrivat.ro. Va multumesc tuturor ca sunteti alaturi de mine in acesta grea incercare…

Paste fericit tuturor!

Fie ca spiritul Sfant al Sarbatorilor de Paste sa va lumineze sufletele si casele! Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va ocroteasca… Hristos a inviat!!!

O mana de ajutor de la Redesteptarea si Ten Tv!

Pentru ca povestea suferintei mele sa fie cunoscuta de lugojeni si astfel sa am mai multe sanse sa strang bani pentru operatie, cei de la ziarul local Redesteptarea, au publicat pe data de 18 martie un articol. Puteti citi articolul, numai aici. Acum doua saptamani, cei de la televiziunea locala Ten Tv, au difuzat de cateva ori si un reportaj despre mine. Tot cei de la televiziunea locala, posteaza pe videotextul postului de mai multe ori pe zi un anunt despre cazul meu. Ma bucur sa stiu ca si presa din Lugoj este alaturi de mine. Va multumesc tuturor…

Osteoporoza, o afectiune enervant de dureroasa!

In sfarsit, astazi am reusit sa intru pe blog. N-am mai deschis calculatorul de doua saptamani deoarece in tot acest timp, nu m-am simtit prea bine. Saptamanile trecute a nins, apoi a inceput ploaia… Din cauza umiditatii prea mari, m-a durut foarte tare coloana cervicala, in special in locurile in care am fracturile. Am luat cateva calmante dar din pacate, durerea tot n-a incetat. La recomandarea medicului de familie, am facut injectii cu Ketonal si am luat niste pastile, Movalis si Midocalm. Noroc ca stie tata sa faca injectii… Din cauza durerilor, am avut parte si de insomnii. Au fost noptii in care n-am reusit sa adorm nici macar cinci minute. Sper din tot sufletul ca vom reusii sa strangem restul de bani necesari operatiei, pana la vara. Nu vreau sa mai sufar la fel si iarna viitoare… Abia astept sa vina primavara, sa aud pasarile ciripind, sa simt parfumul florilor si mai ales, sa simt caldura soarelui. Soarele ma ajuta sa scap de dureri, mai bine decat orice alt calmant. Chiar va recomand, daca aveti dureri de oase, sa stati cu locul dureros la soare. In scurt timp, veti simti cum durerea se atenueaza. Astazi am gasit in inbox un mesaj de incurajare care mi-a inveselit ziua. Mi se pare un mesaj deosebit, de aceea am decis sa-l postez si pe blog. Sper ca mesajul sa fie o mangaiere si pentru alte persoane care se afla in suferinta. ”Te poti simti singur(a), trist(a), dar niciodata invins(a). Poti pierde, poti gresi, poti suferi, dar nu te gandi sa abandonezi. Aminteste-ti atunci ca esti puternic(a), ca sunt lucruri pe care nimeni nu le poate face mai bine decat tine. Priveste viata cu ochi de invingator(oare).” Ce frumos, nu-i asa? Ador sa citesc despre povestile de viata care au un final fericit. Exemplele pozitive ma ajuta sa indraznesc sa infrunt cu mai mult curaj greutatiile vietii. De exemplu, am citit acum cativa ani intr-un ziar local, despre o adolescenta de 17 ani din Marea Britanie, care in urma unui accident de circulatie si-a rupt spatele, gatul, bazinul, un picior si cateva coaste care i-au perforat ambii plamani. Medicii i-au spus ca este posibil sa nu mai mearga niciodata. Din fericire, la numai cateva zile de la ultima operatie, Katrina Burgess a inceput sa mearga. Trebuie sa mentionez ca trupul tinerei este sustinut de 11 tije metalice. Mai multe detalii despre caz puteti gasi pe Google. Ea a fost contactata de reprezentantii unei agentii de fotomodele din Londra dupa ce acestia au citit intr-un ziar povestea recuperarii ei si i-au vazut pozele. ”Totul e bine cand se termina cu bine”

Mai am nevoie de 13.000 de euro!

Va multumesc foarte mult pentru donatiile pe care le faceti pentru cazul meu umanitar. Va multumesc si pentru mesajele de incurajare pe care mi le trimiteti… Anul acesta se vor implini opt ani de cand am fost diagnosticata cu Osteoporoza Cortizonica Severa. In toti acesti ani, viata nu a fost deloc usoara pentru mine. Din cauza unor greseli medicale, anii adolescentei mele au fost plini de lacrimi, durere si suferinta… Rugaciunile si credinta in Dumnezeu, dragostea si afectiunea celor dragi si visele pe care vreau sa le indeplinesc sunt cele care imi dau rabdare si putere sa trec mai usor peste aceasta dificila experienta… Mai sunt necesari 13.000 de euro pentru a putea pleca la clinica din Viena. Va rog din suflet sa ma ajutati pentru ca visul meu sa poata deveni realitate. Va multumesc… Iarna este pentru mine un adevarat cosmar… Cand ploua s-au ninge, durerile de oase sunt insuportabile. Nu mai stiu ce calmant s-au unguent sa mai iau… De aceea, va rog mult pe voi cei care cititi aceste randuri, sa-mi recomandati niste remedii care m-ar putea ajuta sa mai scap de chinuitoarele dureri de oase...

Sarbatori fericite tuturor!

Fie ca sarbatorile de iarna sa va aduca multa pace in suflete, fericire, impliniri si mai ales multa, multa sanatate… Sarbatori fericite tuturor!!!